Se ridică greu din zăpadă.O durea foarte tare capul şi nu putea distinge niciun sunet din cautza vâjâitului sinistru.Atunci observă că pe zăpadă sunt urme de sânge.Acel roşu trandafiriu năvălea cu o sete ascunsă asupra albului pur şi imaculat al zăpezii.I se paru ciudat.Cu atât mai ciudat cu cât realizează că este chiar sângele ei.În acel moment Yoko se gândi că nu tocmai aşa se imaginase petrecându-şi Anul Nou.Privii un timp brazii din jur.Atunci realizează că l-a pierdut pe Kay,de fapt disparuse deja de langa ea când a apărut acel grup ciudat.Sleită de puteri reuşeşte să se ridice.Făcand doi-trei paşi până la marginea prăpastiei îşi spuse: " Dacă l-au împins ?". Nu, era un gând prea aiurea.Înseamnă că l-au luat cu ei şi-l ţin prizonier. Yoko era conştientă de faptul că trebuie sa se mobilizeze şi să meargă sa-l caute, numai că totul plutea în mintea ei ca o ceaţă şi nu reuşea să pună lucrurile cap la cap. Începu să se mişte în direcţia opusă prăpastiei. Sângele incetă să mai curga, aşa că Yoko se simţi brusc mult mai relaxată.
O cabană veselă apăru exact în momentul în care simti cum isi pierde cumpătul şi începe să plângă. Atunci îşi aduse aminte că nu mai era de mult fetiţa care plangea în faţa oglinzii pentru că vroia să aibă păr lung de prinţesă, iar mama o tundea tot timpul băieţeşte..." În cabină sigur va fi cald şi de ce nu, şi un telefon să sun la Poliţie" murmură ea. Ajunsă în prag, bătu cu toată forţa in uşa cabanei, dar nu răspunse nimeni. Dinăuntru se auzeau voci şi muzică dată tare. Nu era momentul să fie politicoasă, aşa că se năpusti cu o disperare nestăpânită asupra uşii şi intră. Înăuntru erau in jur de 10 persoane, băieţi şi fete, cu totii stăpâniţi de o veselie care o înspăimânta pe Yoko."A, Yoko, ai apărut", zise una dintre fete."Vrei o cană cu vin fiert să mai uiţi de frig?"
Era ceva mai mult decât bizar.De unde o cunoşteau acei oameni? Se lăsă să alunece într-un fotoliu moale.Yoko descoperea la răstimpuri obiecte pe care îi venea greu să le identifice, unele apăreau în locuri unde nu mai erau înainte, se deformau, îşi schimbau culorile şi se roteau ca într-un dans al ielelor. Dezorientată, se ridică din fotoliu şi se lipeşte de perete.Subit îşi aminteste: "Kay...el e...nu mai era când eu m-am trezit.Trebuie să aflu ce s-a întâmplat cu el.Trebuie să sun.Daţi-mi un mobil!". Cei din jur nu schiţară niciun gest.Unul din băieţi o ia de mînă şi o linişteşte: "Calmează-te Yoko. O să apară şi Kay imediat."
Îşi dădu seama că trebuie să dispară rapid.Acei oameni n-aveau cum s-o ajute. În acel moment ochii lui Yoko căzură pe masa din faţa ei. Pe ea era trântită o geacă foarte cunoscută....o geacă la fel ca cea purtată de unul din "monştrii" care-l răpiseră pe Kay.Yoko avu o sclipire de moment.Poate că geaca nu era la fel, poate că era aceeaşi.Hotărî să rămână cu acel grup şi să le facă jocul pentru a descoperi vreun indiciu care ar putea s-o ducă spre locul în care era Kay.Pe nesimţire se trezi implicată în tot felul de pregătiri ca pentru o masă de petrecere.Împodobiră cabana cu ghirlande şi beculeţe.Urmară aranjatul mâncării pe platouri, al prăjiturilor..Prăjiturile arătau ca în poveşti,iar Yoko înghiţi in sec, dar rezistă eroic.
Spre sfărşit se simţi foarte obosită.Îi era foarte somn şi nu mai avea putere să lupte cu toţi acei necunoscuţi prefăcuţi.Se îndreptă spre o usă pe care o deschise uşor reţinută.Acolo se afla o sobă imensă.Pe pat erau mai multe rochii de toate culorile şi lungi până în pământ ca în timpurile vechi.Simţea cum somnul o doboară..se trânti în pat ca străpunsă de o suliţă printre rochiile vaporoase împodobite cu dantelă.Somnul învinse.Trecură câteva secunde, sau chiar ore, după care se trezi fulgerător, simţind cum cineva îi cutremură întregul corp cu putere.Deschise ochii timid...şi auzi acea voce pe care o ştia foarte bine: " Wake-up! Vrei să te prindă Anul Nou dormind ?".....Era Kay.
