That tonight i`m f**king you !

                             E geniala! Trebuia sa iasa si o melodie d`asta. :]]]]
                                       

                                            

De ce mintim...?

      Am avut o zi cel puţin dezagreabilă.Şi în plus de asta mi-a completat starea de iritabilitate conversaţia între 2 tipe,care din nefericire circula si traiesc in acelaşi univers cu mine.Venind din staţie, cu plasa plina de nimicuri din piaţă si cu ochii ţiglă la "mlastina" de pe jos din cauza celui mai detestat (de catre mine) anotimp al anului, am auzit o voce de fată care-i explica tovarăşei sale, nedreptatea care i-a străpuns mândria şi nu mai mult.Ce era de fapt...asta îi explica celeilalte cum a fost minţită cu un tupeu josnic si cu o nesimţire nemăsurată de her boyfriend. Şi făcea atata gălăgie că ai fi crezut că în urmatoarele 5 minute îşi pierde conştiinţa de atâtea nevricale şi cade jos lata. Îmi era mie ruşine de ruşinea ei şi de felul cum o priveau oamenii de pe strada ( mai ales că eu mergeam înaintea lor).Până la urma tipa asta s-a hotărât sa işi aducă tot "neamul" din cartier sa-i arate ăluia cine-i zmeul în cuplu.Dar bataia nu ajută.Şi ce?ea n-a minţit niciodata?!

     Şi voi porni fix de la ideea asta. Şi guvernul minte. Lor cine le reprosează? Pe ei cine-i bate? Dacă o pun în faţa faptului mai poate sa-şi faca dreptate? Ma indoiesc...

     Fie că e vorba de adevărul care este prea dur pentru a-l putea suporta, dorinţa de a fi ceea ce cred alţii că suntem, evitarea instigării suferinţei unei persoane ori fie că este vorba de faptul că orgoliul ne este pus in pericol …cu toţii minţim.

     Oricât am declara sus şi tare că nu ne place minciuna nu cred ca există cineva care n-a minţit niciodată până acum. Oricât de tare am detesta minciuna si oricât de tare ne-am ofensa la prima situaţie jenantă în care suntem minţiti, minţim! Minţim pentru că minciuna ne salveaza in multe situatii. Nu iubesc minciuna dar nici n-o ocolesc.Până la urma suntem oameni deci sa ne acceptam conditia umana defectuasa fără a mai cauta justificări şi fără a mai susţine cu imbecilitate "Eu obişuiesc să fiu corect şi să nu mint".Doar afirmând lucrul asta spui deja o minciună. Nu există ! Şi mor pe aştia care se sparg in 8 si işi bat neuronii de toată structura craniană când sunt minţiţi, mai ales când vine vorba de nişte copilarii.Ce vreţi să demonstraţi? Ştiu, este o situaţie neplăcută.

    Şi poate că n-am dreptate, dar orice ai zice, nu ma contrazice. Puţin îmi pasă de ce crede unu' şi altu', dacă mi-ar fi păsat la ora actuală nu mai aveam blog.

    Pe scurt e cel mai la indemana lucru şi nu condamn pe nimeni.Când e vorba de lucruri serioase ne ascundem, însă când e ceva infirm călcăm în c**at şi apoi pe faţa făptaşului. E o dovada de lasitate intr-adevăr, dar oricum am observat că oamenii îi prefera pe cei mincinoşi decat pe acele persoane care au curaj sa-şi exprime părerea si să o susţină.

    Aşa că dacă asta alegem si ne complacem in situaţii de genul ăsta, de ce ne plângem ?!

    Până şi eu mint. Şi ce-i cu asta ?

  

  

Dacă ....

                                                                                                

Dacă poţi mintea sa-ţi păstrezi când toţi pe a lor şi-o pierd si dau vina pe tine..

Dacă poţi să mai crezi în tine când ceilalţi se îndoiesc, şi-n sinea ta, de indoiala lor sa-şi dea totuşi seama,

Dacă poţi să aştepţi cu calm fără să te obosească aşteptarea şi să nu minţi, minţit fiind de toţi,

Dacă poţi, ştiindu-te urât de toţi să nu dai curs la ură, să nu te arăţi nici prea bun şi nici prea înţelept,

Dacă poţi izbânda şi înfrângerea cu acelaşi cuget logic să le suporţi...

Dacă poţi să asculţi cum tot ce-ai spus, de altul e răstălmăcit în chip videan spre a-nşela naivii care-l cred,

Şi dacă poţi privi cum lucrul tău de-o viaţă ţi-e distrus...

Iar apoi cu uneltele stricate, reîncepi a reclădi,

Dacă nu te zdrobesc duşmanii, nici zişii prieteni,

Si dacă ai să poţi sa umpli minutul ce nu iartă cu 60 de clipe încărcate de rod greu,

Al tău va fi Pământul, cu toate-ale lui bunuri...

Şi ce-i mai important, vei fi OM, copilul meu ! ...

Nu eu sunt autoarea, ci una dintre cele mai speciale persoane din viata mea.Ghici!

Triunghiul confuziei.

    Priveşti in faţă,că doar cu faţa poţi privi,însă asta nu înseamnă că priveşti inainte.

Infinitele direcţii doar le intuieşti nesigur ,dar sensurile de 2 ori mai multe îţi tulbură amarnic gândirea.

      Dacă reuşeşti să le vezi pe toate, realizezi că sunt prea multe opţiuni într`un timp atât de scurt.Cedezi!

Încerci să te detaşezi uşor de ceea ce nu corespunde concepţiilor tale,iar teama de a nu eşua tocmai acum ceea ce ţi-ai propus..plesneşte vene si sfaşie artere…Te îneci in propria balta de sange,disperat fiind dupa o gura de aer …Încotro?

      Nu ştiu.Uneori aş vrea sa pot pleca si privindu-ma din departare să mă zăresc venind.E sfarşitul unui alt început,şi stand pe prispa propriului lăuntric,întind gânduri pe sârmă.Le las sa se zvânte în adierea propriei imaginţtii, unele se usucă repede….altele rămân încă umede de ambuguitatea ce-mi trezeşte fiori de indoială. Şi astfel mă afund din ce in ce mai mult in abisul subconştientului meu, cu gândul de a descoperi ceva sacru de care nu sunt înca conştienta.

     Aş vrea să trimit un bileţel stropit cu cerneală gândului meu ca el sa nu-l poată intelege.Aş vrea ca tot ceea ce îmi blocheaza procesul de evoluţie să fie asemenea unui bileţel cu cernelă, astfel încat mintea mea să nu poată descifra si stoca nimic.În acelaşi timp, tot ceea ce este încărcat de taină si grandoare să rămână capurat veşnic în lăcaşul gândului meu si să renască periodic…

     Dar tu? Tu ce ai vrea să descoperi înăuntrul tău? Dacă nu ai fi ceea ce esti acum, ai încerca măcar să devi ceea ce ai fi putut fi?….

A ramas ce-i mai important...cotorul !

 Tot căutând o melodie pe youtube, am dat de ceva si mai interesant...Enjoy it !  =) 

                                                

                   
                                                              

                             
                                     10 motive pentru care nu-mi place weekendul.

  

1- E prea scurt.

2-Trebuie sa schimb lenjeria si sa fac curat în cameră.

3-Mă cert cu mama.

4-Deşi e weekend,tot învaţ.
5-Nu e nimic la televizor iar in cursul săptămânii ţi-ai dori sa ai mai multe televizoare si mai mulţi ochi. Asta daca esti acasa că daca nu, rămâi în starea de depresie până a doua zi când vei face bube la degete, zdrobind si cel mai mic buton de la telecomandă.

6-Vin musafiri si mama iar cumpără cozonac.Decât sa dea 8 lei pe bomba aia calorica,mai bine mi-i dă mie.Si se mai si plânge că nu-i ajung banii să plăteasca internetul...păi dacă dă banii pe cozonac !

7-Lenevesc,deşi urăsc să stau într-un loc.

8-Nu iese mai nimeni că toţi pleacă prin diferite colţuri,iar când nu vreau eu sa ies,se îmbulzesc toţi pe mess,telefon,interfonul de la bloc sa ma scoată afara din casă.

9-Aproape toate magazinele sunt inchise deci mă limitez la vitrine.
10-Toţi burtoşii din bloc ies la grătare.

 Dar voi? Voua ce nu va place la weekend?

O zi obosită...

   M-am trezit.Alta zi din alta saptamana din alta luna din alt an al vietii mele.Am deschis ocheanele incet,dezvelindu-mi carbunii mei de ochi,de sub cortina lor,pleoapa.     

   Da,deja pusa pe glume,desi sunt putin ametita,semn ca am avut un somn profund azi`noapte.

  Ca intotdeauna am cutreierat din pat pana la calculator si am facut o escala timp de cateva ceasuri in fata monitorului,desigur dand play la nelipsita muzica.Mi se pare neconceput de absurd sa deschizi calculatorul si el sa functioneze in deplina liniste.

   Bun..si cum eu sunt o corecta din punctul asta de vedere(macar la asta)am intrat pe mess,intrebandu`ma de ce nu ma baga nimeni in seama.Dupa cateva minute,timp in care am fost strapunsa de un chin puternic incercand sa`mi dau seama de ce dracu` toti sunt tacuti,mi`am aruncat ochii asupra statusului meu care avea nelipsita 'lipsa de chef de vorba' si bulina rosie.

  ”Si totusi ceva lipseste..”,am gândit,dar dupa ce am auzit acea voce recalcitranta si severa de dincolo de patul meu,mi-am gasit si mult doritul raspuns la intrebarea precedent pusa.Ce spunea vocea,nu mai are importanta.Ceva de bine n`a spus nici intr-un caz.Inauntrul meu s-a declansat o alarma care a dat nastere la mai multe lanturi de reactii in propriul corp.Simteam cum o mie de gheare de pisici(sau alte creaturi similare cu acestea)zgariau o mie de tablite intr`un mod agasant si toropitor.

   Si cu ce drept sa-mi reproseze mie ca nu mi`am facut patul,n`am dus gunoiul,n`am strans rufele de pe sarma,n`am facut curat pe masa din bucatarie ,inainte sa „chinui tastatura aia”?!

   Pe la pranz am fost cu o prietena in mall sa`si cumpere ceva de imbracat PENTRU VARA,atentie!Si dupa ce am stat de la 2 pana la 6 in mall cautand niste pantaloni scurti care sa ii vina ficsi,dar nici prea ficsi,sa fie scurti,dar nici prea scurti impreuna cu toate lamentarile ei cu privire la inestetica celulita de pe picioare pe care o detine,numarandu-se printre ghinionistele secolului XXI…ne-am indreptat spre casa. Am uitat sa specific ca o ora am pierdut-o la etajul de sus al mall`ului mancand preferatul meu(de azi),meniul Mix .

   Cand am ajuns acasa am fost luata la rost ca de ce mananc din cozonacul pe care NU eu l`am luat.Mi`am taiat 2 felii pe care le-am inghiti cu noduri in gat si mai departe in stomac…cum le`oi caca maine nu stiu.

    Am intrebat-o pe Criss daca stie sa ma ajute la info.Dupa mai multe incercari,zadarnice desigur de a ma ajuta,am constatat ca de fapt nici ea nu stia nimic,dar vroia doar sa lase impresia ca stie si se implica.I-am multumit politicos(desi nu era cazul)dupa care am inceput sa ma agit mai rau ca inainte in cel mai nebunesc mod posibil.

   Sunt destul de obosita si stresata pentru luni,va fi asa o zi grea.De ce ?!…pai fiecare zi de luni e grea,nu ?! doar e sfarsitul altui weekend si urmeaza alte 5 zile de chin la lucru(scoala)…Cya !

Gânduri refulate