Priveşti in faţă,că doar cu faţa poţi privi,însă asta nu înseamnă că priveşti inainte.
Infinitele direcţii doar le intuieşti nesigur ,dar sensurile de 2 ori mai multe îţi tulbură amarnic gândirea.
Dacă reuşeşti să le vezi pe toate, realizezi că sunt prea multe opţiuni într`un timp atât de scurt.Cedezi!
Încerci să te detaşezi uşor de ceea ce nu corespunde concepţiilor tale,iar teama de a nu eşua tocmai acum ceea ce ţi-ai propus..plesneşte vene si sfaşie artere…Te îneci in propria balta de sange,disperat fiind dupa o gura de aer …Încotro?
Nu ştiu.Uneori aş vrea sa pot pleca si privindu-ma din departare să mă zăresc venind.E sfarşitul unui alt început,şi stand pe prispa propriului lăuntric,întind gânduri pe sârmă.Le las sa se zvânte în adierea propriei imaginţtii, unele se usucă repede….altele rămân încă umede de ambuguitatea ce-mi trezeşte fiori de indoială. Şi astfel mă afund din ce in ce mai mult in abisul subconştientului meu, cu gândul de a descoperi ceva sacru de care nu sunt înca conştienta.
Aş vrea să trimit un bileţel stropit cu cerneală gândului meu ca el sa nu-l poată intelege.Aş vrea ca tot ceea ce îmi blocheaza procesul de evoluţie să fie asemenea unui bileţel cu cernelă, astfel încat mintea mea să nu poată descifra si stoca nimic.În acelaşi timp, tot ceea ce este încărcat de taină si grandoare să rămână capurat veşnic în lăcaşul gândului meu si să renască periodic…
Dar tu? Tu ce ai vrea să descoperi înăuntrul tău? Dacă nu ai fi ceea ce esti acum, ai încerca măcar să devi ceea ce ai fi putut fi?….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu