Ochei....saptamana asta a fost una destul de tumultoasă,iar zbuciumurile n-au încetat să îmi inunde gândurile.Un dezechilibru total!După ce aproape în fiecare zi am aşteptat cel puţin o oră după câte cineva care ajungea cu remarcabil de multă întrziere la locul stabilit,am aflat acum câteva zile că am luat TBC.Nu,nu vă speriaţi,a fost doar o glumă proastă,nu am TBC deşi începusem să calculez timpul cât mai am de trăit.Surpriza-surprizelor-bombă ar fi fost pentru cei pe care i-am îmbrăţişat în ziua respectivă,cu care am fumat aceeaşi ţigară,am băut din aceeaşi sticla timp de cateva ceasuri.Ar fi murit şi ei....de oftică...că vor muri.
În dragoste am decepţii,voi supravieţui totuşi.Pentru că,pentru asta sunt prietenii.Nu,nu doar prietenii,ci cei mai buni prieteni.Şi Lory chiar îşi dă silinţa,i mean...probabil şi-a vândut casa,a părăsit-o soţul,i-au decedat copiii,i-a luat maşina foc,prietenii n-o mai caută,familia a exceptat-o demult,viaţa ei e ruinată(desigur că glumesc,este doar o liceeană) şi totul numai ca eu să mă simt better.Stiu,am exagerat,dar prin asta vreau sa reliefez faptul că îmi este alaturi.Este cea mai colorată persoana pe care o cunosc,un kilometru de curcubeu.
Ştiu că nici măcar o statuie nu ar atesta stima pe care i-o port,dar m-am oprit la un articol pe care sa i-l dedic.Şi hei,am făcut un progres pe care ea l-a apreciat deşi e un lucru infim în viaţa asta bigger than.Nu mai las spaţiu după semn de punctuaţie.Valul ei de afecţiune nu se va calma niciodată pentru ca Amy(adica eu) este acolo sa-l izbească.Smecher,nu? :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu